Folclorul cu tradițiile, obiceiurile si portul popular reprezinta comori inestimabile care definesc identitatea unui popor, făcându-l unic,statornic și nemuritor în ciuda scurgerii timpului.
Toate elementele de cultură si tradițiile populare transmit valori si creează punți de legătură între generații.
În Comuna Seaca de Câmp,tradițiile populare au fost și sunt importante pentru localnici. Dintre obiceiurile legate de familie,cele mai multe se leagă de căsătorie.
Căsătoria reprezintă un eveniment crucial in viața omului,de care se leagă numeroase si importante oiceiuri,care se transmit din generație, bineînțeles cu unele modificari în condițiile actuale. În trecut,părinții aveau cuvântul hotărâtor în căsătoria fiilor lor. Puține erau cazurile când dragostea adevărată învingea,când tânărul,cu acordul fetei ,,o fura” înaintea căsătoriei aranjate de părinți.
Pețirea era anunțată,tatăl fetei având dreptul de a primi sau a refuza pețitorii. În timpul întrevederii între viitori cuscrii,fiecare tata arată calitățile copilului său și spunea ce avere o să-i dea. Sâmbătă seara începe nuntă,cu mult joc și o masă pe cinste până la miezul nopții,când pleacă nașul care este dus cu plocon de o ceată de lăutari. Se continuă petrecerea nunții,se trimite veste la nas cu tuica sau vin și câțiva lăutari,sosește nașul cu oamenii lui,se învelește mireasa. Se pune masa cu oamenii prezenti la prânz la nuntă, se duc la cununia religioasa la biserica,după ce au facut cununia civilă la primărie,se plimbă prin tot satul,apoi se intorc la casa ginerului, unde se joacă mult. Pe chindie ,,se scoate” mieasa la horă, începând hora miresei, iar tradițiile când vine vorba de nuntă pot continua.
Exista cândva obiceiul ,,Strigatul fetelor”. Un grup de flăcăi care versificau cu ușurință, improvizau câte o strofă la poarta fiecărei fete unde ajungeau. Versurile aveau menirea de a da părinților fetelor idee să se gândească la viitorul ginere. A doua zi ,la horă,fetele se întrebau de cine au fost strigate.
Un alt obicei era vrăjitul, fiind un moment de veselie si curiozitate pentru tinerii din sat. Se adunau fete si baieti la cate o bătrână ,,pricepută” în tainele vrăjitului, care avea așezate într-o camera, pe masa, nouă farfurii cu față în jos. Sub fiecare farfurie se aflau câte unul din obiectele vrăjitului: cărbune, oglinda, pieptene, ban, inel, carte, paine, sare, grâu. În cameră intrau pe rând fetele și băieții și,în funcție de obiectul găsit sub farfuria întoarsă vrăjitoarea le tălmăcea alesul sau aleasa inimii.